Căsătoriile între persoane de același sex au ca „victime colaterale” copiii

Proiectul constitutional pentru revizuirea Articolului 48 din Constitutia Romaniei se afla la Curtea Constitutionala. Soarta celor 3 milioane de semnaturi in sprijinul acestui proiect va fi decisa in curind. Va pastra si proteja Romania casatoria intre barbat si femeie, ori va decide Curtea Constitutionala, asa cum au facut alte tari, ca institutia cea mai importanta din istoria umanitatii a devenit irelevanta si fara rost in lumea post-moderna?

Homosexualii Romaniei si aliatii lor din afara Romaniei deja s-au pozitionat la Curtea Constitutionala impotriva proiectului de revizuire cu memorii prin care cauta sa convinga ca familia si casatoria naturala sunt fara rost si ca discrimineaza impotriva lor. Un lucru fundamental pe care Curtea Constitutionala si parlamentarii Romaniei trebuie sa-l inteleaga este ca peste tot unde casatoriile homosexuale au fost legalizate impactul lor social a fost distrugator. Confidenta tinerilor in familie si in institutia casatoriei a scazut vertiginos, tinerii devin tot mai ambivalenti fata de acestea, libertatea religioasa e in conflict cu drepturile homosexualilor, tribunalele interne si cele internationale tind sa avantajeze pe ultimele in detrimentul primei, indoctrinarea in homosexualitate si promiscuitatea sexuala devine tot mai pronuntata in scolile occidentale, iar confuzia sexuala si de gen a atins proportii alarmante in rindurile tinerilor occidentali. De ce, atunci, sa fie Curtea Constitutionala influentata sa ia o decizie care inevitabil va duce societatea romana in aceasi directie? Nadajduim ca decizia va respecta vointa milioanelor de romani care au semnat pentru ca hotarirea finala privind casatoria sa fie luata de ei, nu de politicieni ori tribunale.

Astazi elaboram asupra unui motiv in plus pentru care „casatoriile” homosexuale nu trebuie legalizate. Ele nu au nimic de a face cu egalitatea, nediscriminarea ori cu dreptul la casatorie. Acolo unde au fost legalizate, casatoriile homosexuale au victimizat si continua sa victimizeze copiii, institutionalizind, de fapt, un stil de viata fara nici o valoare sociala, caracterizat doar prin efecte negative. Victimizarea copiilor in „familiile” homosexuale e un subiect rar discutat, e incorect politic, iar atunci cind e pus in discutie, zgomotul si propaganda previn o discutie lucida si rationala.

Din fericire, in ultimii ani un numar in crestere de studii sociologice au fost publicate care dovedesc adevarul incontestabil ca asa numitele “familii” homosexuale vatama copiii. Acest adevar incontestabil ar trebui sa fie cel mai convingator argument impotriva legalizarii casatoriilor homosexuale. Ce castiga societatea din legiferarea unei institutii care, asa cum a fost dovedit, victimizeaza copiii si le incetineste dezvoltarea intelectuala si morala?
Sociologii se pronunta

Dintre sociologii occidentali care au studiat si publicat extensiv materiale privind impactul „casatoriilor” unisex asupra copiilor s-au impus doi sociologi americani: Mark Regnerus, catolic, profesor de sociologie la Universitatea din Texas (University of Texas, Austin) si Paul Sullins, catolic, profesor de sociologie la Universitatea Catolica a Americii din Washington (Catholic University of America).

Dr. Regnerus si-a publicat in 2012 studiul in Social Science Research, cu titlul How different are the adult children of parents who have same-sex relationships? Findings from the New Family Study. (“Cit de diferiti sunt adultii crescuti ca minori de parinti in relatii cu persoane de acelasi sex? Datele unui nou studiu”). Studiul e publicat la paginile 752-770 si l-am comentat deja in 2012 cind a fost publicat.

Paul Sullins si-a publicat primul studiu in 2014, iar al doilea, in iunie anul acesta. Inainte de ei au scris si alti sociologi, dar intr-o perioada cind interesul era mult mai scazut iar miza mult mai mica. Odata, insa, ce tribunalele au devenit cimpuri de batalie pentru recunoasterea unui „drept” la „casatorii” homosexuale, sociologi de ambele parti au inceput sa scrie cu zel si agresiv incercind as inflenteze tribunalele, opinia publica, jurnalistii si lumea intelectuala. Unii au depus marturii de expertiza in tribunale pentru a influenta o decizie favorabila pentru homosexuali. Iar in 2012 dupa ce Regnerus a publicat cel mai influent studiu privind subiectul facut pina atunci, intelectuali pro-homosexuali s-au raliat impotriva lui, l-au discreditat si au cerut sa fie exclus din organizatiile academice din care facea parte, inclusiv din universitate, dar fara succes. Investigatiile lansate impotriva lui Regnerus si a studiului lui nu au revelat nicio neregula.
Studiul lui Mark Regnerus

Importanta enorma a studiului lui Regnerus (2012) cu greu ar putea fi exagerata. Contine o bogatie imensa de date privind impactul nefast al „casatoriilor” homosexuale asupra copiilor si face referinta la o multitudine de studii publicate in anii 90 privind copiii crescuti de cupluri homosexuale, inainte de legalizarea casatoriilor homosexuale. E remarcabil ca rezultatele studiilor acelor ani sunt identice cu rezultatele studiilor publicate 20 de ani mai tarziu.

Pe larg despre studiul dr. Regnerus: Studiu efectuat în Canada demontează teoria „lipsei de diferențe” între cuplurile heterosexuale și cele homosexuale

O intrebare care ne preocupa pe toti este daca copiii crescuti de homosexuali tind sa devina si ei homosexuali. Din nefericire, rapunsul la aceasta intrebare, dat de aceste studii, este afirmativ – copiii crescuti de homosexuali tind spre un stil de viata homosexual ca adulti. In timp ce doar 61% dintre copiii crescuti de homosexuali se identifica ca heterosexuali ca adulti, 90% dintre copiii crescuti de parinti de sex opus se identifica ca fiind heterosexuali ca adulti. Un alt studiu, publicat in 1997, indica ca 71% dintre copiii crescuti de homosexuali se identificau ca adulti ca fiind heterosexuali. (Pagina 762)

Un impact similar, dar la fel de negativ, este nivelul ridicat de „asexualitate” al copiilor crescuti de homosexuali. „Asexualitatea” e starea de indiferenta fata de sex. Copiii nu dezvolta un interes in relatii sexuale, nici cu persoane de acelasi sex nici cu persoane de sex opus. De exemplu, studiile anilor 90 reflectau ca 4,1% dintre fetele crescute de lesbiene indicau ca nu erau interesate de fel in relatii sexuale, in comparatie cu doar 0,5% la fetele crescute de parintii de sex opus. (Pagina 762)

Promiscuitatea e mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali iar monogamia nu e o valoare de luat in seama pentru ei. Conform studiilor anilor 90, la cuplurile heterosexuale, incidenta relatiilor sexuale non-monogame era de 13%, iar la copiii crescuti de homosexuali de 43%. Deci, 43% dintre copiii crescuti de homosexuali au intretinut, ca adulti, relatii sexuale cu persoane terte. (Pagina 763)

Promiscuitatea e deasemenea mult mai pronuntata la parintii homosexuali decit la parintii heterosexuali. Fetele crescute de mame lesbiene au raportat, in medie, de-a lungul vietii, relatii sexuale cu inca o partenera lesbiana, cit si (curios zicem noi) cu… patru barbati. In contrast, fetele crescute de mame heterosexuale au raport o incidenta de doar 0,22 de relatii sexuale cu alte femei, si 2,79 de relatii sexuale cu mai mult de un singur barbat. La fel, baietii crescuti de homosexuali au raportat de-a lungul vietii, in medie, relatii sexuale cu 3,46 femei si cu 1,48 barbati. In contrast, baietii crescuti de heterosexuali au raportat, tot in medie, relatii sexuale de-a lungul vietii cu 2,70 femei si 0,20 barbati. (Pagina 763)

Violenta sexuala si abuzul sexual sunt mai frecvente la copiii crescuti de homosexuali decit la cei crescuti de heterosexuali. Un studiu publicat in 2011 indica: 23% dintre copiii crescuti de femei lesbiene au suferit victimizare ori abuz sexual, in comparatie cu doar 2% dintre copiii crescuti de heterosexuali. Un alt studiu indica incidenta agresiunii sexuale asupra copiilor crescuti de lesbiene la 31% dintre respondenti si la 3% la copiii crescuti de parinti heterosexuali. Incidenta la copiii crescuti de cupluri de barbati homosexuali era de aproape 10%. (Paginile 762-763)

Incidenta relatiilor sexuale fortate (“forced sex”) este deasemenea mult mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali decit la copiii crescuti de heterosexuali. De exemplu, 31% dintre copiii crescuti de femei lesbiene au confirmat ca pe parcursul vietii au fost constransi sa intretina relatii sexuale impotriva vointei lor. Incidenta la copiii crescuti de barbati homosexuali a fost de 25%, iar la copiii crescuti de parinti heterosexuali de 8%.

Studiul lui Regnerus ajunge la concluzia ca copiii crescuti de heterosexuali sunt cu mult inaintea copiilor crescuti de homosexuali in toate categoriile investigate:

Sunt mai educati, au note mai bune la scoala, mai integrati scolar,
sunt mai sanatosi,
parintii lor castiga mai bine, relatiile parintilor lor sunt mai stabile,
relatiile lor cu parintii lor sunt mai bune,
sunt mai putin impulsivi, sunt mai mult atasati de parintii, fratii si surorile lor,
sunt mai putin afectati de deprimare, se simt mai fericiti,
criminalitatea e mai redusa; consumul de stupefiante și abuzul de alcool mai redus,
abstinenta sexual e mai frecvent practicata,
timpul petrecut in fata televizorului este mai redus.

Studiul lui Paul Sullins, 2016

Titlul studiului dr. Sullins este „Invisible Victims: Delayed Onset Depression among Adults with Same-Sex Parents (“Victime invizibile – depresia tardiva la adultii cu parinti de acelasi sex”). Documentul are 8 pagini si a fost publicat luna trecuta.

Citește și: Părinții de același sex și daunele emoționale: o critică la adresa criticilor

Paragrafele introductive expun lacunele studiilor facute de sociologii pro-homsexuali care opineaza ca nu exista diferente intre copiii crescuti de homosexuali si cei crescuti de heterosexuali. O deficienta a acestor studii, arata Sullins, este ca ele nu sunt longitudinale, adica nu analizeaza consecintele suferite de copii pe parcursul vietii. Unele sunt selective si se focalizeaza pe copiii crecuti de cupluri de homosexuali bogati (Australia) ori pe un grup relativ mic de repondenti.

In contrast, studiul lui Sullins este longitudinal si include mii de copiii crescuti atit de heterosexuali cit si de homosexuali. Sullins este singurul de pina acum care reflecta impactul stilului de viata homosexual al parintilor asupra copiilor odata ajunsi adulti. In alte cuvinte, studiul se focalizeaza pe adultii care ca minori au fost crescuti de homosexuali. Consecintele sunt distrugatoare. Sullins isi imparte studiul in doua grupuri, un grup format din minori intre 13 si 19 ani, si un grup format de adulti intre 24 si 32 de ani.

Principalele concluzii privind primul grup sunt urmatoarele:

21,8% dintre copiii crescuti de heterosexuali sufera de depresie, in comparatie cu 18,3% dintre copiii crescuti de homosexuali.
gindurile de suicid sunt mult mai frecvente la copiii crescuti de homosexuali. Doar 13,6% dintre copiii crescuti de heterosexuali s-au gaindit serios la sucid, in comparatie cu 43,5% dintre copiii crescuti de homosexuali.
Anxietatea e mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali (89,9%) in comparatie cu copiii crescuti de heterosexuali (56,9%).
Sentimentul de instrainare de parinti e mai prezent la copiii crescuti de homosexuali (93,2%) in comparatie cu copiii crescuti de heterosexuali (35,8%).
Obezitatea e relativ scazuta la copiii crescuti de heterosexuali (13,8%) dar mult mai ridicata la copiii crescuti de homosexuali (30,8%).
Abuzul asupra copiilor crescuti de parinti heterosexuali (verbal, fizic ori sexual) e de 58,2%, in comparatie cu 92% la copiii crescuti de cupluri homosexuale. (Pagina 3)

Concluziile studiului privind adultii crescuti de homosexuali sunt la fel de sumbre.

Incidenta depresiei e mai mica la adultii crescuti de parinti heterosexuali (19,7%) in comparatie cu adultii crescuti de parinti homosexuali (51%).
Intentiile de suicid exista la doar 7,1% din adultii crescuti de parinti heterosexuali dar la 30,1% din adultii crescuti de cupluri homosexuale.
Doar 7% dintre adultii crescuti de parinti heterosexuali simt stigmatizare sociala, in comparatie cu 36,7% din adultii crescuti de homosexuali.
Instrainarea de parinti e prezenta la 72,6% din adultii crescuti de homosexuali, mult mai ridicata fata de adultii crescuti de parinti heterosexuali (43,5%).
Obezitatea e mai ridicata la adultii crescuti de homosexuali (71,9%) si mai scazuta la adultii crescuti de heterosexuali (37,2%). (Pagina 3)

Putem vorbi de cauzalitate ori doar de corelatie intre homosexualitatea parintilor si situatia precara a copiilor lor ajunsi adulti? Sullins nu se pronunta, dar e clar ca stilul de viata al homosexualilor se reflecta in situatia mai putin avantajoasa social a copiilor lor cind acestia ajung adulti. Sullins citeaza studii conform carora in general homosexualii (mai ales lesbienele) sufera de depresie mai mult ca heterosexualii. Obesitatea e deasemenea mai pronuntata la homosexuali (in special la lesbiene) decit la heterosexuali. La fel, homosexualii au mai putina stima de sine decit heterosexualii, ceea ce se reflecta si in sentimentele copiilor crescuti de ei.

Senzatia de stigmatizare e de asemenea mai pronuntata la homosexuali. La fel violenta domestica e mai ridicata la cuplurile homosexuale, ceea ce se reflecta in nivele mai ridicate de violenta asupra copiilor crescuti de cupluri homosexuale. (Pagina 5)

Pe scurt, deci, se poate spune ca intr-o masura pronuntata copiii crescuti de homosexuali mostenesc stilul de viata mai putin sanatos al parintilor lor homosexuali. De ce, atunci, sa fie institutionalizate in Romania, or in alte parti ale lumii, casatoriile homosexuale, o practica sociala care victimizeaza si perpetueaza victimizarea copiilor?

sursa: culturavietii.ro