Omul poate decide un lucru şi acesta se va întâmpla

Omul întotdeauna a hotărât ceea ce a apărut în lumea sa. Azi hotărăşte ceea ce apare în lumea lui şi va continua să facă asta atât timp cât omul e conştient de a fi om.
Nimic nu a apărut vreodată în lumea lui fără ca omul să fi hotărât că trebuie să apară. Poţi nega asta; dar încearcă atât cât vrei şi contrariul nu-l poţi dovedi, întrucât această „hotărâre” se bazează pe un principiu neschimbător. Omul nu porunceşte lucrurilor să apară prin cuvintele sale care sunt, mai degrabă, o mărturisire a îndoielilor şi temerilor sale. Hotărârea se face întotdeauna în conştienţă.
Fiecare om exprimă automat ceea ce e el conştient a fi. Fără efort sau a folosi cuvinte, în fiecare moment din timp, omul se porunceşte a fi şi a avea ceea ce e el conştient a fi şi a avea.
Acest neschimbător principiu al expresiei este dramatizat în toate bibliile lumii. Scriitorii cărţilor noastre sacre erau mistici iluminaţi, foşti maeştri în arta psihologiei. Spunând povestea sufletului, ei personificau acest principiu impersonal în forma unui document istoric atât pentru a- l păstra cât şi pentru a-l ascunde de ochii neiniţiaţilor.
Astăzi, cei cărora le-a fost încredinţată această mare comoară, anume, clerurile lumii, au uitat că bibliile sunt drame psihologice ce reprezintă conştiinţa omului; în oarba lor uitare, ei îşi învaţă acum adepţii să le venereze personajele ca bărbaţi şi femei care au trăit în realitate, în timp şi spaţiu.
Când omul vede Biblia ca pe o măreaţă dramă psihologică, cu toate personajele şi actorii drept calităţi şi atribute personificate a le conştiinţei sale, atunci – şi numai atunci – Biblia îşi va revela lui lumina simbologiei sale. Acest principiu impersonal al vieţii care face toate lucrurile este personificat ca Dumnezeu. Acest Domn Dumnezeu, creator al cerurilor şi pământului, este descoperit a fi conştiinţa de a fi a omului. Dacă omul ar fi mai puţin constrâns de ortodoxie şi un observator mai intuitiv, el n-ar putea să nu înţeleagă, citind Biblia, că de sute de ori se revelează conştiinţa de a fi în această operă literară.

Să numim câteva: „EU SUNT m-a trimis la voi” [ Ieşirea/Exodul 3:14]. „Stai neclintit şi cunoaşte că EU SUNT Dumnezeu [înălţa-Mă -voi pe pământ”, Psalm 45:10]. „EU SUNT Domnul şi nu e alt dumnezeu” [„EU SUNT Domnul şi nimeni altul! Afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins fără ca tu să Mă cunoşti. Ca să se ştie de la răsărit şi până la apus că nu este nimic afară de Mine! EU SUNT Domnul şi nimeni altul! Eu întocmesc lumina şi dau chip întunericului, Eu fac pacea şi nasc răul: EU SUNT Domnul Care fac toate acestea”, Isaia 45:5; „EU SUNT Domnul Dumnezeul vostru şi nu este altul afară de Mine”, Ioel/Ioil 2:27]. „EU SUNT Păstorul” [„EU SUNT Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi pune sufletul pentru oile sale”, Ioan 10:11; „Eu sunt păstorul cel bun şi cunosc pe ale Mele şi ale Mele Mă cunosc pe Mine”, Ioan 10:14;]. „EU SUNT Uşa” [„EU SUNT Uşa; de va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi şi păşune va afla”, Ioan 10:9; „Adevărat, adevărat, vă spun că EU SUNT uşa oilor”, Ioan 10:7]. „EU SUNT Învierea şi Viaţa” [Ioan 11:25]. „EU SUNT Calea” [„EU SUNT Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine”, Ioan 14:6]. „EU SUNT Începutul şi Sfârşitul” [„EU SUNT Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, începutul şi sfârşitul”, Apocalipsa 22:13; „EU SUNT Alfa şi Omega, zice Domnul Dumnezeu, Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine, Atotţiitorul”, Apocalipsa 1:8].

EU SUNT, conştiinţa necondiţionată de a fi este revelată ca Domn şi Făcător al fiecărei stări a fiinţei. Dacă omul ar renunţa la credinţa sa într-un Dumnezeu separat de el însuşi şi ar recunoaşte conştiinţa de a fi ca fiind Dumnezeu (această conştiinţă se făureşte pe sine după asemănarea şi chipul concepţiei sale de sine), el şi-ar transforma lumea dintr-un deşert steril într-o câmpie pe propriul său plac.
În ziua în care face asta, omul va şti că el şi Tatăl său sunt una, dar Tatăl său e mai mare decât el. Va şti că propria lui conştiinţă de a fi este una cu ceea ce el e conştient a fi, dar conştiinţa lui necondiţionată de a fi este mai mare decât starea lui condiţionată sau concepţia lui despre sine.
Când omul îşi descoperă conştiinţa de a fi ca fiind puterea impersonală de expresie, putere care se personifică etern în concepţiile lui despre sine, îşi va asuma sie însuşi acea stare de conştienţă pe care doreşte să o exprime; făcând asta, va deveni acea stare în expresie.
„Vei hotărî să faci un lucru, şi lucrul îl vei izbuti” poate fi acum spus în acest fel: vei deveni conştient a fi sau a avea un lucru şi vei exprima sau avea ceea ce eşti conştient a fi.
Legea conştienţei este singura lege a expresiei.„EU SUNT calea”. „EU SUNT învierea”.
Conştienţa este calea, ca şi puterea care învie tot ceea ce omul va fi vreodată conştient a fi.
Întoarce-te de la orbirea omului neiniţiat care încearcă să exprime şi să aibă acele calităţi şi lucruri de care el nu este conştient a fi şi a le avea; şi fii ca misticul iluminat care hotărăşte de la bazele acestei legi neschimbătoare. Revendică-te conştient a fi ceea ce cauţi; asumă-ţi conştienţa a ceea ce vezi şi vei cunoaşte şi tu condiţia adevăratului mistic, după cum urmează:
Am devenit conştient a fi acel lucru. Încă sunt conştient a fi acel lucru. Şi voi continua să fiu conştient de a fi acel lucru până ce acel lucru de care sunt conştient a fi este exprimat pe deplin.
Da, voi hotărî un lucru şi lucrul îl voi izbuti.
sursa: detoatepentrutotisimaimult