Cumpănașu, criticat pentru candidatura la președenție: Fost ministru al Justitiei: „Te cunosc din 2004. Sunt socata, sa ceri scuze parintilor Alexandrei Macesanu”

Raluca Pruna, fost ministru al Justitiei, are o ampla postare pe Facebook in care relateaza o multime de aspecte necunoscute despre adevaratul caracter al lui Alexandru Cumpanasu, proaspat candidat la Presedintia Romaniei. Pruna subliniaza ca il cunoaste pe Cumpanasu din anul 2004.

Pruna dezvaluie o multime de aspecte scandaloase din trecutul lui Cumpanasu, acesta fiind extrem de favorizat chiar de Ministerul de Interne de-a lungul a 15 ani. De asemenea, Cumpanasu a dat dovada deseori de un comportament isteric, arogant si dispretuitor.

„Esti inca tipul acela care urla la accesul in ambasada Germaniei prin 2005 ca nu poate lasa telefonul la intrarea in ambasada (asa erau regulile in acea ambasada), ca pe tine te suna oameni. Tipul acela care venea cu masina internelor la intalniri (sau asa spuneai pana in aderare cand totul era inca posibil). Esti inca tipul care urla, mult dupa aderare, in 2016, la secretarul meu de stat care avea multa scoala si facuse istorie in ongismul romanesc autentic, cu bani de acasa si cu voluntariat, ca e sub demnitatea ta sa vorbesti cu el. Tu numai cu ministri sau cu sefii lor vorbeai. Am fost socata in 2016 ca inca mai era posibil un tip cu apucaturile tale. Dupa Gigina, dupa Oprea, dupa Colectiv si dupa caderea guvernului Ponta”, relateaza Pruna.

„Te-ai catarat, post factum si oportunist (de vreme ce rezultatul imediat e o candidatura hulpava la prima functie In statul roman) pe curajul si drama acestui copil. Manipuland sperantele unor parinti disperati. Ii inteleg. Am trecut prin disperarea de a pierde cea mai iubita persoana si de a spera, nerealist, ca absenta e un numai un cosmar pe care dimineata il sterge si il aduce pe cel omorat acasa. E inuman sa te joci cu asa ceva”, mai spune Pruna.

Iata postarea integrala:

„Alexandru Cumpanasu, la multi ani, e ziua ta onomastica si impartim acelasi prenume. Si atat. Am ezitat sa scriu acest mesaj public. Din respect pentru familia Alexandrei Macesanu. Careia nu stiu ce sa ii spun, de ziua fiicei lor.

Tie, cum sunt parte a publicului si tu ceri opinia cu privire la candidatura in cea mai inalta functie in stat, iata opinia mea. Opinia cuiva care te stie de prin 2004. Cand eu eram la Delegatia Comisiei Europene, responsabila pentru Justitie, Afaceri Interne si Anti-coruptie, si tu ai aparut de nicaieri cu un ONG caruia Ministerul de Interne ii oferea spatiu gratis in sediul sau. Nu am inteles atunci, nu inteleg nici acum ce anume te recomanda. Nu am inteles nici atunci, nici acum, cum se impaca activitatea civica cu statul gratis in sediile institutiilor de stat. Si am fost ong-ista, in vremuri grele, pe subiecte nepopulare (coruptia, in anii 90’). Nu vreau sa speculez despre succesul tau la Interne. Impresionant dupa orice standard intr-o societate care se pretinde deschisa.

Ai crescut intrucatva intre timp. Cu sediu, masina si consumabile din banii de la Interne (din proiecte, fara indoiala ca sa pastrati aparenta legalitatii). Cu notorietate, emisiuni, din care am vazut vreo doua si nu am inteles care era competenta ta (apopos, ce studii ai?) si nici scenariul. Ai stat la Interne sub (prea) multi ministri. Ai accesat muuuulte programe, cu varii obiective general grupate ca reforma a internelor. Esti deci parte din problema, daca exista o problema. Spui ca da. De acord. E indecent atunci sa urli acum ca reforma institutiei a esuat cand tu erai acolo de vreo 15 ani exact ca sa o reformezi. Indecent e asadar sa afirmi ceva mai calm, in camasa neagra de lansare pe orbita, ca vrei sa ‘razi institutii’. Esti in parte responsabil, pe bani multi probabil, de lipsa oricarei reforme. Poate raspund Internele detaliat, care a fost rolul tau de cand te gazduiesc ei gratis, cate programe de reforma a Internelor ai implementat din sediul lor si pentru ei, pe ce buget total si cu ce rezultat. Asa ar fi la ong-uri independente, cu evaluare de la beneficiar. Asta sigur, daca Internele mai au onoare si ceva responsabilitate fata de publicul larg. Sunt cu tine aici, cred ca nu avem ce astepta de la Interne.

Caracal. Te-ai catarat in mod indecent, in umila mea opinie, pe tragedia unei familii. Familia ta prin alianta, potrivit datelor publice. Ai jucat prost, cu tuse prea groase, urland, socul in fata unei politii politizate, incompente in marea sa parte. Ti-ai pierdut suflul in fata camerelor din cauza incompetentei fortelor de aplicare a legii (politie, parchete). Spui ca ai participat insa la luarea unor decizii, la sentinte publice (cred in parchetul X si nu cred in parchetul Y), la preluari de mandate ministeriale la Interne, la elaborarea planurilor de ancheta (!!!). Ai amenintat in direct, in nenumarate randuri, depasind toate limitele. Greu de inteles acest amalgam de ‘sentimente’, dictate si emotii. In lumea in care eu traiesc, ai fi fost intrebat de una, alta. Ai fi fost oprit imediat, in lumea in care eu traiesc. Acasa la noi, in Romania, ai defilat si vituperat nestingherit saptamani in sir. Oameni ca mine, care iti cunosc parcursul si detenta reala, au fost socati. Socati ca unul ca tine da starea vremurilor. Marturisesc, m-am indoit de tine din prima clipa in care ai aparut sa ‘aperi’ cazul Macesanu. Am intuit ca vrei ceva pentru tine. Azi ne spui si ce: presedintia. Dar nu de tot, numai vreo 2 ani in care vrei sa faci ceva ce nu e in fisa postului.

Revin la fisa ta de post. Te intreb public cate proiecte de reformare a ministerului de interne ai girat din sediul lor? Ce ai facut? Erai probabil ocupat cu completarea agendei tale telefonice. Incerc sa inteleg, Asa e probabil cand vii de nicaieri si vrei si te instapanesti… Te mai intreb public daca, in sediul internelor fiind, nimic din incompetenta pe care o denunti acum nu ti-a sarit in ochi in toti anii acestia. Dai banii inapoi pe ce tot ai reformat si a ramas la fel? Nu imi vei raspunde. Esti prea mare, prea peste toate vremurile, iar eu nimeni in tara noastra captiva.

Ca ministru al justitiei, te-am reintalnit cand ai venit ca un desant in fruntea Coalitiei Nationale pentru Modernizarea Romaniei cu un to do list, tailor made, pentru fiecare minister. Mie, intre altele, imi cereai rastit ca si cum eu statusem peste 10 ani la Interne in sediu, sa promovez modificarea Codului Penal pentru incriminarea mersului cu girofar, imediat dupa cazul Oprea/Gigina. Am refuzat, desi nu beneficiasem in viata mea ceva mai lunga ca a ta de mersul cu girofar. A fost o sedinta epica cu vreo 30 de participanti. Dincolo de orice chestiune de legalitate si proportionalitate, mi s-a parut ridicola si imorala cererea ta imperativa caci atunci cand se purta girofarul in deplina impunitate sociala pare-mi-se ca il foloseai. Se schimbasera vremurile si vroiai sa pari ‘proaspat’. Te cunosteam ca vechi si sulfuros. Am refuzat nu numai sa semnez to do list-ul tau, dar si poza cu tine ca reprezentant al unei Coalitii in care cred ca multi au venit fara sa stie cine esti. A fost epic si cu amenintari din partea ta. M-ai amenintat, cred, ca ma dai in judecata. Totul s-a soldat cu doua comunicate de presa in orice caz – al tau si al MInisterului Justitiei (pe care l-am dat din respect pentru cei din Coalitie).

Eu cred ca, in ciuda marilor eforturi ale tale si ale altora, esti inca mic. Si nu e evident ca ai putea creste. Esti inca tipul acela care urla la accesul in ambasada Germaniei prin 2005 ca nu poate lasa telefonul la intrarea in ambasada (asa erau regulile in acea ambasada), ca pe tine te suna oameni. Tipul acela care venea cu masina internelor la intalniri (sau asa spuneai pana in aderare cand totul era inca posibil). Esti inca tipul care urla, mult dupa aderare, in 2016, la secretarul meu de stat care avea multa scoala si facuse istorie in ongismul romanesc autentic, cu bani de acasa si cu voluntariat, ca e sub demnitatea ta sa vorbesti cu el. Tu numai cu ministri sau cu sefii lor vorbeai. Am fost socata in 2016 ca inca mai era posibil un tip cu apucaturile tale. Dupa Gigina, dupa Oprea, dupa Colectiv si dupa caderea guvernului Ponta. Tu, spalat prin emisiuni fine si cu mult efort. Plecasem de 12 ani din tara si desi citeam tot despre ce este acasa, ramasesem naiva. Intalnirea cu tine urland, m-a trezit la realitatea mocirloasa a tarii in care ma intorsesem din datorie morala (daca stii ce este asta, un fleac pentru prostii ca mine caci business-ul la care cei ca tine lucrau mergea uns). Pentru public, la intalnirea din 2016 in care urlai la un secretar de stat, eu ministrul indraznisem sa intarzii 15 minute la intalnirea cu Coalitia ta pentru ca eram retinuta intr-o intalnire cu premierul, despre care nu ti-am dat detalii. Halucinant, nu? Era la inceputul mandatului tehnocrat si unele apucaturi ramasesera neschimbate cu voia sforarilor. Eu nu jucam in piesa, aveam treaba si nu aveam timp de pierdut cu actori de mana a doua in cautarea unui destin national.

Asadar, din public, acela avizat care te stie, sugerez sa stai acasa. Nu e pentru tine aceasta candidatura. Suntem tara multor miracole, dar exista limite. Presedintia Romaniei nu e o aventura. Si mai sugerez, ca om, sa te gandesti la victimele carora comportamentul tau deplasat le face rau. Si, cel mai important, sa ceri scuze parintilor Alexandrei Macesanu. Acelor oameni incredibil de decenti pentru drama prin care trec. Nu le-ai facut niciun serviciu. Dimpotriva. Stim de Alexandra Macesanu pentru ca acest copil curajos a sunat de 3 ori la 112. Dupa ce, in pericol vital fiind, a vorbit operatorilor de la 112 cu un respect ireal. Eu ma inclin in fata acestui copil si nu pot dormi stiind ca a fost tradat de noi toti care suntem statul roman prin participatie (tu de mult timp, eu temporar si accidental) sau absenta (multi altii). Tu ai un merit important, dar limitat si mult ulterior acestor apeluri. Alexandra Macesanu prin curajul ei a facut ca in acest caz sa nu poata fi pusa batista pe tambalul festivist la care tu pare ca ai fost parte de prin 2004 pana in zilele noastre.

Te-ai catarat, post factum si oportunist (de vreme ce rezultatul imediat e o candidatura hulpava la prima functie In statul roman) pe curajul si drama acestui copil. Manipuland sperantele unor parinti disperati. Ii inteleg. Am trecut prin disperarea de a pierde cea mai iubita persoana si de a spera, nerealist, ca absenta e un numai un cosmar pe care dimineata il sterge si il aduce pe cel omorat acasa. E inuman sa te joci cu asa ceva.

Mai multi aici.

Be the first to comment on "Cumpănașu, criticat pentru candidatura la președenție: Fost ministru al Justitiei: „Te cunosc din 2004. Sunt socata, sa ceri scuze parintilor Alexandrei Macesanu”"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Lumea Presei, lumeapresei.ro