Cella Delavrancea: „Am avut fericirea de a fi apărată de trei calamităţi: gelozia, invidia şi orgoliul, bolile care distrug fiinţa umană“

Pianista Cella Delavrancea şi-a trăit secolul din plin. Dacă ar exista un elixir al tinereţii sale, acesta ar consta în faptul că a iubit muzica „pe care o respira prin toţi porii“, a fost înconjurată de personalităţi culturale, precum I.L. Caragiale şi George Enescu, a fost apreciată de public şi de elevii săi. Şi, mai presus de toate, mărturisea ea, a fost ferită toată viaţa de trei „boli“ care distrug omul: gelozia, invidia şi orgoliul.

Cella Delavrancea purta, în acea seară, o rochie din catifea verde. Era 9 decembrie 1987, iar pianista urma să împlinească peste câteva zile 100 de ani. Televiziunea Română a organizat, la insistenţele jurnalistei Marinela Rotaru, un eveniment dedicat centenarului pianistei. Să fim mai precişi: autorităţile comuniste nu s-au opus organizării şi seara festivă a fost, astfel, posibilă. S-a ţinut la Sala Radio din Bucureşti, cu un public numeros, mult peste capacitatea sălii, dar în cel mai discret mod cu putinţă. Cella nu era nici pe departe simpatizată de sistem. Pe afiş, evenimentul a fost anunţat fără prea mari pretenţii: „Tinereţea clasicelor armonii. Invitată de onoare: Cella Delavrancea“. Era însă o premieră: pentru prima dată, un artist român participa la aniversarea propriului centenar. Timp de patru ore animate de momente artistice şi „varietăţi“, Cella a ascultat emoţionată discursurile elogioase ale oamenilor de cultură şi apropiaţilor despre viaţa şi activitatea ei ca pianistă, scriitoare şi mult iubită profesoară. Nimic nu o neliniştea mai mult decât laudele excesive. La finalul serii, a urcat pe scenă în aplauze furtunoase şi însoţită de elevul ei preferat, Dan Grigore. „Nu ştiu dacă o să pot să vorbesc destul de explicit la pian toată recunoştinţa pentru simpatia pe care mi-aţi dat-o subit şi care alungă bătrâneţea. Mă simt ca şi cum aş avea 19 ani…“, a glumit ea. A încheiat seara cântând un Preludiu de Bach, nu înainte de a-şi prinde, cochet, o garoafă roşie primită din public de nasturele rochiei verzi. Secretul longevităţii Cellei Delavrancea Cine ar fi crezut că Cella avea să-şi ţină promisiunea făcută în urmă cu zece ani? La un alt eveniment dedicat aniversării sale de 90 de ani, organizat de Uniunea Scriitorilor din România, după ce artista a cântat un vals de Chopin – acelaşi pe care i l-ar fi cântat lui I. L. Caragiale la Viena când ea avea 14 ani –, a lansat o invitaţie care a stârnit râsetele publicului: „Şi acum, toţi cei care sunteţi prezenţi, vă invit peste zece ani, când voi implini vârsta de 100 de ani!“. Cella a vorbit şi atunci despre spiritul ei veşnic tânăr şi ludic. Mărturisea că, dacă ar exista un secret al longevităţii sale, acesta ar consta în faptul că a fost ferită de trei „boli“: „Am avut fericirea de a fi apărată de trei calamităţi: gelozia, invidia şi orgoliul. Acestea sunt bolile care distrug fiinţa umană“, spunea pianista.

Citeste mai mult: adev.ro/pn08xy


Be the first to comment on "Cella Delavrancea: „Am avut fericirea de a fi apărată de trei calamităţi: gelozia, invidia şi orgoliul, bolile care distrug fiinţa umană“"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Lumea Presei, lumeapresei.ro